Şapte tipuri de taţi toxici. Ce trebuie să faci pentru ca situaţia să nu te doboare

Posted: 14 decembrie 2017 by admin

Tatăl este un reper extrem de important în creşterea, educarea şi dezvoltarea unui copil. El poate fi un model demn de urmat sau un element traumatic major care poate influenţa copilul pentru întreaga viaţă. Psihoterapeutul Constantin Cornea explică profilurile taţilor toxici.
Principalele categorii de taţi toxici sunt şapte.

1.Tată alcoolic sau adictiv – dependent de droguri, medicamente ţigări. „Este acela care din pricina acestor vicii provoacă certuri, scandaluri, jigniri sau bătăi. Aceste imagini vor rămâne pentru totdeauna pe retina copilului, putând deveni modele de comportament atunci când se află în situaţii similare“. Dar, adaugă psihoterapeutul, avem şi persoane care în urma consumului de alcool, nu fac scandal sau nu au alte comportamente negative şi trebuie să ţinem seama de faptul că prezenţa viciului devine un model. „De aceea, 80% din copiii lor îl vor imita. De cele mai multe ori tatăl alcoolic= copil alcoholic, drogat, cu comportamente antisocial.

2. Tată potent financiar. Este patron sau director , investitor sau pur şi simplu moştenitor al unei mari averi. „Iar puterea pe care i-o oferă aspectul financiar, îl poate face să devină autoritar şi agresiv, având  senzaţia că familia nu se ridică nici pe departe la nivelul aşteptărilor sau realizărilor lui. Astfel, va transforma copilul într-o victimă, cu o stimă de sine scăzută, sau cu un comportament antisocial sau adictiv profund“.

3.Tată-vedetă. Cei mai multi dintre taţii consideraţi VIP-uri sau vedete, tind să se căsătorească de mai multe ori, să aibă nenumarate relaţii extraconjugale. Viaţa lor, mult prea activă din perspectiva sexual, dar şi socială, creează în conştiinţa copilului o traumă. Acesta poate urma modelul tatălui, începându-şi viaţa sexuală foarte devreme, având dorinţe şi cereri mult peste nivelul a ceea ce merită. Sau poate suferi de o depresie profundă, nereuşind să iasă de sub umbra celebrităţii tatălui.

4. Tatăl-victimă. Este cel căruia i se întâmplă toate cele de pe lumea asta. Cel care spune că ar face, dar nu are cu ce. Că ar munci, dar nu este respectat şi din acest motiv nu poate păstra un job. „Este, de fapt, cel care se ascunde în spatele unei ipohondrii sau unui “ghinion”, preferând să stea acasă şi să fie întreţinut“.

5. Tată cu visuri neîmplinite. Este cel care şi-a dorit să fie: sportiv, actor, inginer, medic… Poate deveni toxic tocmai din cauza visurilor neimplinite. Practic, el îşi creşte copilul pentru a-şi îndeplini visele prin realizările copilului. Şi îl judecă pe acesta în funcţie de cât de mult sau de puţin se apropie de ceea ce îşi doreşte de la el.

6.Tatăl profesor sau ofiţer. Este cel a cărui inteligenţă academică este mare, dar nu este de loc empatic cu copilul. „De obicei, în spatele unui astfel de tată, este o mamă care îşi creşte copilul spunându-i: să nu îl deranjăm pe tata, tata este obosit, să nu îl faci de râs pe tata. Iar copilul nu reuşeşte niciodată să se ridice la nivelul aşteptărilor tatălui său“.

7.Tatăl „şmecher de cartier“. Este cel pentru care pumnul face legea. Pentru el, copilul trebuie să fie puternic să îi bată pe toţi. Nu îl interesează şcoala, de fapt nici el nu are cu ce se mândri în acest domeniu. Pentru el, şmecheria înseamnă să păcăleşti, să umileşti, să îţi baţi joc sau să loveşti pentru a te face temut. Din acest sentiment se hrăneşte financiar şi psihologic. Restul nu ăl interesează. „În concluzie, un tată toxic este acela care-şi traumatizează copilul. Felul în care o face diferă de la individ la individ. Poate avea caracetristici doar dintr-una dintre categoriile enunţate mai sus sau din mai multe“, explică psihoterapeutul. Problema apare atunci când copilul nu poate depăşi trauma, devenind la rândul lui, victimă sau călău.Copilul-victimă este cel care, în urma traumei, are stima de sine scăzută, nu se regăseşte, îi este frică şi de umbra lui. Este cel care nu reuşeşte să îşi depăşească trauma, devenind victima acesteia. Copilul-călău, este cel care se răzbună pentru ceea ce a suferit. Se răzbună pe familie, pe societate. O face pentru că este traumatizat, o face pentru că aşa a văzut acasă sau pentru a compensa umilinţa pe care a simţit-o cu umilinţa pe care o poate provoca. „Dar mai este şi copilul care reuşeşte să îşi depăşească trauma. Acest copil învaţă să se hrănească din suferinţele îndurate, motivându-se să reuşească în viaţă. Astfel, energia negativă a traumei, o transformă în energie creatoare“. Dacă aveţi un tată toxic, sau dacă sunteţi căsătorită cu el, apelaţi la un specialist pentru a învăţa cum să manageriaţi situaţia. Nu vă lăsaţi copleşit sau copleşită de situaţie, gândindu-vă că este fără ieşire, pentru că nu este aşa. Nimic nu este de nerezolvat, trebuie doar să vă doriţi să rezolvaţi situaţia şi să apelaţi la cele mai bune mijloace“. Familia de origine, în cazul soţiei, prietenii, colegii pot reprezenta un un model sau o soluţie. În cazul copilului, încercaţi prima dată să vorbiţi cu celălalt părinte, cu un profesor, cu un bunic. Dacă nu reuşiţi apelaţi la psihologul şcolii. Ideea este să nu vă lăsaţi distruşi de situaţie. Luaţi măsuri cât mai repede şi rezultatele nu se vor lăsa aşteptate.

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Sursa: Adevarul.ro

X