psiholog bucuresti

Jurnalul unui bărbat concediat şi înşelat de nevastă care a căzut pradă depresiei

Posted: 26 februarie 2020 by admin

psiholog bucuresti

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.

„Când am venit la psihoterapie, eram deja în pragul de a dori să mă internez undeva, să iau pastile şi să nu mai ştiu de mine. Aveam o senzaţie de gol interior în care mă prăbuşeam, ca într-o mocirlă pâcloasă ce mă storcea de speranţă, voinţă sau dorinţă.Nu mai voiam nimic, mă mişcam în reluare, slăbisem 20 de kilograme şi toţi din jurul meu erau disperaţi. Mare noroc am avut cu soţia mea care, într-un gest de disperare, m-a programat la tine şi m-a adus ca pe un copil de mână.

Stăteam pe fotoliu şi mă simţeam apăsat de viaţă. Nu înţelegeam de ce am venit la tine şi ce ar trebui să fac. Am fost plăcut surprins când am început să discutăm. Parcă vorbeam de undeva din afara mea, având o senzaţie de dedublare.

Nu voiam să vorbesc, însă, treptat, am început să îmi descarc sufletul. Senzaţia de dedublare continua şi eu începeam să îmi dau drumul la gură. Îmi spuneam dezamăgirea pe care am simţit-o când am fost concediat. Am fost chemat la director şi m-am dus cu zâmbetul pe buze. Mă aşteptam să fiu promovat, pentru că am avut rezultate foarte bune.
Însă, odată intrat la el în birou, parcă am avut o presimţire. Era cu ochii în laptop şi mi-a indicat din mână să iau loc. M-a servit cu o cafea şi după un discurs lung, în care mi-a vorbit despre lucrurile bune pe care le făcusem pentru companie, mi-a spus că, din păcate, era nevoit să facă restructurări şi trebuie să renunţe la mine.

Am crezut că îmi cade cerul în cap. Nu îmi venea să cred, parcă eram într-un coşmar din care speram să mă trezesc cât mai curând. Am plecat posomorât şi m-am oprit în primul bar, unde am început să beau. După o vreme, a venit un prieten. Nici nu îmi dădeam seama că eram acolo de ore bune, pilit şi trist. Când m-a văzut prietenul meu cât sunt de supărat, m-a întrebat ce s-a întâmplat.

Eu nu puteam şi nici nu aveam chef să vorbesc. Văzându-mă că nu spun nimic, m-a întrebat dacă sunt supărat din cauza soţiei mele. Nu i-am răspuns şi el a continuat. Credea că aflasem de faptul că ea se vede cu altcineva şi din acest motiv eram aşa de distrus. Pentru a doua oară în acea zi, am crezut că mă înghite pământul.

Mi-a povestit că o văzuse pe soţia mea cu un prieten comun, de mai multe ori, la un anumit restaurant. Am băut în acea seară până mi-am pierdut cunoştinţa. M-am trezit a doua zi cu o durere imensă de cap şi cu senzaţia că îmi doresc să mor.

Nu puteam vorbi cu nimeni, nu voiam să fac nimic, nu mâncam şi dormeam deloc. După câteva luni, soţia mea, într-un gest de disperare, m-a adus la tine.

Ai fost prima persoană în faţa căreia mi-am deschis sufletul. Cel mai tare mă durea faptul că soţia mă înşela, iar eu nu puteam să îi spun. Eram atât de îndurerat încât aş fi preferat să mor, decât să port o discuţie cu ea în care să aflu amănunte ce m-ar fi distrus iremediabil. Mi-am divinizat dintotdeauna soţia şi acum statuia ei se prăbuşise.

Ea credea că sunt în starea aceea din cauza concedierii. Într-adevăr, şi concedierea m-a durut foarte tare. Eram în plină ascensiune profesională şi speram să fiu avansat. Tot ceea ce conta pentru mine se prăbuşea în jurul meu, iar eu mă afundam în cea mai neagră depresie.

Discutând cu tine despre soţie, mi-am dat seama că nu am toate datele pentru a o putea bănui. Dar aveam şi o frică imensă ca nu cumva, dacă o întreb, să descopăr că povestea era adevărată. Am făcut împreună cu tine un scenariu prin care să mă asigur dacă povestea era sau nu adevărată. Mi-a fost greu să îl pun în practică, însă făceam măcar primii paşi.

Tot cu ajutorul tău, am renunţat la alcool. Îmi dădeam seama că devenisem alcoolic şi că slăbisem extrem de mult. Am început să mănânc mai sănătos şi calitatea somnului a crescut, iar speranţa începea din nou să prindă contur.

Urma să vină ziua mea şi parcă aveam tot mai multă încredere că pot depăşi momentele grele. Eram mai atent la soţie şi la elementele ce mi-ar fi putut da de gândit că mă înşală. Nu găseam nimic care să mă pună pe gânduri.

Într-o seară, soţia mi-a propus să ieşim la un restaurant. Eu îmi mai revenisem puţin şi am acceptat. Când am intrat, am văzut la o masă mare o grămadă de prieteni şi de foşti colegi de facultate. Printre ei, era şi prietenul despre care credeam că are o relaţie cu soţia mea. Am rămas mască atunci când acesta a spus că a făcut un scenariu cu soţia mea, să strângă din nou gaşca din facultate.

Eu fusesem coleg cu el în facultate şi era singurul cu care mai păstrasem legătura. De multe ori vorbeam cu el despre vremurile bune din facultate şi despre cât de frumoasă era gaşca de atunci. Aşa că soţia mea şi el au dorit să îmi facă o surpriză de ziua mea, să strângă toată gaşca din facultate. Mi-am dat seama astfel de ce se întâlneau şi că o făceau pentru a-mi face o bucurie. Îmi schimbam prefixul şi voiau să îmi facă o surpriză.

Şi surpriză nu s-a oprit acolo. La ieşire mă aştepta maşina pe care mi-am dorit-o întotdeauna, pe care voiam să mi-o cumpăr în cazul în care eram avansat. Un prieten din gaşca de la facultate lucra în domeniul auto şi mi-a obţinut un super discount. A fost o seară în care am scăpat de umbra neagră a bănuielilor că sunt înşelat, am primit un cadou de vis şi promisiunea că ne vom vedea mult mai des în gaşcă.

Am primit şi o ofertă de job şi mă gândesc să o accept. Mă simt mult mai bine şi chiar dacă îmi mai este un pic teamă ca nu cumva să mi se mai întâmple ceva rău, încerc să fac totul aşa cum am vorbit cu tine, pentru a-mi transforma viaţă într-o poveste frumoasă.”

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Sursa : csid.ro

X