O mare problema in ziua de azi o reprezinta somatizarea. Adeseori vin in cabinet persoane trimise de medici dupa ce au incercat diferite tratamente pentru diverse boli care nu existau.
La un moment dat unul dintre medici descoperind ca in spatele a ceea ce spune pacientul se ascunde de fapt altceva, ceea ce il face pe acesta sa trimita pacientul si la psiholog. Chiar daca in prima instanta unii pacienti refuza, gandindu-se ca doar nu sunt nebuni, dupa o vreme inteleg ca este mai bine sa apeleze si la un psiholog.
De aceea am sa va ofer definitia somatizarii care este urmatoarea: a dezvolta simptome ale unor boli în absența unei cauze medicale. Sau a converti o stare de dezechilibru mental într-o stare patologică. Cu alte cuvinte, te plangi de o problema medicala cand de fapt suferinta este in sfera psihologica. Acest aspect neinsemnand nebunie, ne avand nici o legatura cu psihiatria. Pentru a fi mai bine inteles am sa enumar cateva afectiuni psihologice sau suferinte psihologice care pot deveni somatizari. Suferintele de ordin psihologic pot fi:
- Traumele din copilarie: o familie cu probleme de genul: probleme de comunicare intre parinti, certuri, agresiuni fizice sau psihologice;
- Problemele de comunicare din cuplu sau cu propriul copil;
- Singuratatea care poate fi de mai multe feluri: lipsa unui partener, lipsa prietenilor. La batranete poate fi senzatia ca este abandonat de proprii copii;
- Lipsa interactiunilor sociale: iesiri cu prietenii, intalniri, iesiri la teatru, film sau alte activitati culturale;
- Decesul unuia dintre parinti, a propriului copil. Sau decesul cuiva drag: iubit, coleg, prieten;
- Lipsa activitatilor sportive. Si aici putem vorbi de acele persoane care nu fac miscare pentru a incerca sa isi intretina forma fizica;
- Lipsa unui plan de viata: sau cu alte cuvinte lipsa planurilor de viitor, a unui vis legat de: crearea unei familii, cariera, relatii sociale care pot aduce placerea de a trai viata.
Cu alte cuvinte vorbim despre absenta bucuriilor sau a dorintei de a-ti trai viata care duce invariabil la o forma de somatizare. Pentru ca este mult mai simplu sa spun ma doare capul sau stomacul decat sa recunosc ca ma simt invins de propria viata si nu mai simt nici o placere in a o trai. De aceea nu mai am curajul si nici mijloacele pentru a incerca sa descopar cum ma pot bucura din nou de viata, preferand sa ma las abandonat in bratele somatizarii, umbland de la un medic la altul si plangandu-ma de anumite dureri in care am inceput sa cred pana si eu.
Toate aceste suferinte psihologice enumerate ma pot face sa somatizez descriind probleme de genul: dureri de cap, de stomac, ale sistemului nervos si multe altele care intr-un final pot deveni afectiuni medicale adevarate sau pot declansa afectiuni psihologice de genul: anorexie, bulimie, obezitate, alimentatie obsesiv-compulsiva, atacuri de panica, depresie, anxietate, retragere sociala, lipsa dorintei de viata sau ganduri suicidare. Este bine daca considerati ca suferiti de o afectiune medicala sa mergeti cateva sedinte si la un psiholog pentru a descoperi daca in spatele suferintei fizice se ascunde una de ordin psihologic.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : gandul.info