Ce presupune termenul părinți „plug de zăpadă” și ce tip de comportament îi caracterizează pe aceștia?
de psihoterapeut Constantin Cornea
Unele mame sau tați înflăcărați seamănă cu plugurile de zăpadă, ștergând orice obstacol din calea ce va fi încununată de succes a copilului lor, asigurându-se că acesta nu se va întâlni cu eșecul, frustrarea sau oportunitățile pierdute. New York Times
David McCullough Jr., profesor de liceu și autor al cărții: “You Are Not Special and Other Encouragements,”, este cel care a popularizat termenul de ”părinți plug de zăpadă” sau “snowplow”, atunci când a declarat pentru Times că acest termen îi desemnează pe acei părinți care cred că fac tot ceea ce trebuie pentru propriul copil, astfel încât acesta să nu se lovească de nicio vicisitudine a vieții. Tot în articolul din Times, se vorbește despre faptul că, în general, părinții “plug de zăpadă” sunt părinții privilegiați, cei care au bani sau conexiuni pentru a crea o seamă întreagă de avantaje pentru proprii copii.
Un sondaj realizat de New York Times și Morning Consult a constatat faptul că trei sferturi din părinții chestionați fac programri la medic sau chiar la frizer pentru copiii lor cu vârste între 18 și 28 de ani.
De asemenea, 11% au declarat că vor contacta angajatorul copilului dacă acesta le va crea probleme copilului.
16% dintre părinții ce au copii la facultate au recunoscut faptul că au sunat sau au dat mesaje copilului pentru a se asigura că acesta nu întârzie la examene sau la ore.
8% au contactat un profesor pentru a rezolva o problemă a copilului legată de notele acestuia sau alte probleme întâlnite de el
Am dat exemplele de mai sus pentru că, din păcate, la noi nu sunt studii legate de părinții “plug de zăpadă”.
Este lesne de înțeles faptul că un părinte ce are această problemă este invaziv în viață copilului, încercând să rezolve problemele acestuia încă înainte de a apărea acestea, dacă s-ar putea. Este acel părinte super grijuliu ce dorește să netezească calea copilului pentru ca acesta să nu se confrunte cu niciun fel de problemă.
De asemenea, mai vorbim și despre acei părinți care au putere financiară sau socială, ce fac lucrul acesta din două motive. În primul rând pentru că el, părintele, este “ceea ce este” și nimeni nu se poate atinge sau nu îi poate face rău propriului copil. Acești părinți își cresc copiii la umbra propriului orgoliu, vrând să demonstreze tuturor cine sunt și ce pot ei. Și abia apoi, dacă cumva se ivește o mică breșă în imensul orgoliu, putem spune că o face și pentru propriul copil.
Ce se întâmplă cu copilul?
Cred că fiecăruia îi vin în minte copii crescuți astfel și boacănele pe care le-au făcut aceștia mai târziu. Faptul că trec prin viață “ca gâsca prin apă” îi face să nu dea niciun fel de valoare lucrurilor și, mai grav, oamenilor. Pentru ei, totul trebuie să se poată, vor să umilească cu forța și puterea părinților ce se află în spatele lui. Din păcate, în marea lor majoritate ajung sclavii drogurilor, alcoolului, bolilor psihice. Pentru că întâmplările nefericite din viață oricărui om îi construiesc propria imagine de sine, îi oferă anumite abilități pentru a putea depăși obstacolele. Însă atunci când în viața ta nu ai avut niciodată vreun obstacol, de fapt nu știi și nici nu înțelegi ce înseamnă viața reală, și nici valoarea lucrurilor. Acești copii doar vor, pentru că au fost obișnuiți să aibă, însă nu vor să facă nimic pentru ceea ce primesc. De ce ar face-o? Dacă de când se știu au primit fără să ceară, fără să merite, fără să lupte?
Ce se poate face pentru un copil viciat de un părinte “plug de zăpadă”? Există vreo soluție?
Bineînțeles. Este necesar că părinții în primul rând să apeleze la un psihoterapeut, pentru a-și conștientiza propriile greșeli și cum le-ar putea îndrepta. Însă, din păcate, în realitate nu se întâmplă așa. Părinții ajung cu copilul la psiholog când este destul de târziu. Adică atunci când “Copilul” se droghează, bea non stop, nu vrea să muncească, distruge lucruri sau vieți și nu mai ține cont de nimeni și nimic. În acest punct, recomandarea o constituie mai degrabă psihiatrul și internarea într-un centru de dezalcoolizare, înainte de a vorbi de psihoterapie.
Dacă părinții vin pentru terapie de cuplu, dacă înțeleg punctul în care se află propriul copil și care este intervenția potrivită acestuia, sorții se pot schimba.
Dar, de cele mai multe ori, realitatea din nou ne arată că nici atunci când copilul face un accident grav, când nu s-a mai trezit din băutură de zile întregi, când a făcut un scandal, s-a bătut, a condus sub influența drogurilor sau a alcoolului, părinții nu fac decât să încerce să ascundă sub preș ceea ce a făcut odrasla, considerând că vinovații sunt peste tot, copilul este doar o victimă. Cruntă realitate…
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : garbo.ro