Corpul uman poate suferi transformări semnificative de-a lungul timpului, care ne pot face să nu ne putem recunoaşte pe noi înşine, dacă comparăm imaginea de acum cu cea de acum câţiva ani. Transformările pot avea la bază: hipotiroidismul, menopauza, o intervenţie chirurgicală, sarcina, boala lui Cushing, sindromul ovarului polichistic, sindromul metabolic, insuficienţa cardiacă, o tulburare de natură psihică (depresie, anxietate, tulburare obsesiv compulsivă, tulburare borderline).
Astfel, putem spune că atunci când imaginea pe care o aveam eu însumi despre felul în care îmi doream să arăt nu corespunde cu imaginea pe care o văd atunci când mă uit în oglindă, cel mai mult are de suferit stima de sine. Şi, odată cu aceasta, mai pot apărea anumite probleme legate de viaţa sexuală, cum ar fi:
- la bărbaţi: tulburare erectilă (impotenţă), ejacularea întârziată, ejaculare prematură (precoce), tulburarea dorinţei hipoactive
- la femei: tulburarea orgasmului, tulburarea dorinţei/excitaţiei, tulburare cu durere genito-pelviană sau de penetrare
- tulburări ce pot apărea la ambele sexe: disfuncţii sexuale induse de o substanţă sau un medicament ori cauzate de afecţiuni medicale fizice sau psihice
Cui ne adresăm?
Abordarea corectă, tocmai pentru faptul că problemele pot avea rădăcini diverse, trebuie să fie multidisciplinară şi poate include: un medic urolog, un ginecolog, un endocrinolog, un psihiatru, psihoterapeut sau sexolog.
Ce trebuie înţeles este faptul că, în primul rând, trebuie căutată şi rezolvată cauza medicală. Dacă nu se găseşte o astfel de cauză, putem spune că problema este de natură psihică şi are strânsă legătură cu imaginea de sine.
În această situaţie, recomandarea constă în discuţia pe care este bine să o ai cu un psihoterapeut, psihiatru sau sexolog, pentru că va fi necesar să îţi reclădeşti propria stimă de sine.
3 paşi ce trebuie urmaţi pentru reclădirea stimei de sine
Reclădirea stimei de sine presupune parcurgerea câtorva paşi:
1. Odată ce cauza medicală a fost exclusă, dacă consideri că mai ai anumite „stări”, este important să înţelegi că acestea sunt doar somatizări.
2. De ce am nevoie de somatizări? Dacă nu mă doare cu adevărat corpul, de fapt ce mă doare? În această situaţie, răspunsurile pot fi diverse:
- ai trecut printr-o boală sau operaţie ce a lăsat urme fizice şi psihice adânci, pe care nu ai reuşit să le ştergi
- ai o relaţie de cuplu cu probleme: scandaluri, şantaj emoţional, te gândeşti sau ai dovezi că eşti înşelată
- ai probleme la serviciu, munceşti prea mult şi câştigi prea puţin
- nu ai timp să te ocupi cu adevărat de tine, să faci activităţile care îţi plac (să mergi la sală, la masaj, la dans, la coafor, la cumpărături etc.)
3. După ce ai descoperit sursa problemelor ce nu te lasă să arăţi aşa cum îţi doreşti, este momentul să îţi construieşti un plan prin care să faci ceea ce îţi place pentru a-ţi recăpăta stima de sine şi imaginea pe care ţi-o doreşti.
Respectând planul, poţi spune apoi că viaţa sexuală, imaginea de sine şi lumea, s-au schimbat în bine pentru tine.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
sursa: csid.ro