Toți părinții vor ca ai lor copii să ajungă cineva și îi forțează să învețe, să facă diverse activități extra școlare. Dar unde este limita?
Dacă ei nu au ajuns ce şi-au dorit, indiferent de domeniu, încearcă să îi împingă pe cei mici să exceleze, fără să-i întrebe şi pe ei ce vor să devină. Asta poate face mai mult rău decât bine, atrag atenţia psihologii. Specialiştii spun răspicat: copiii sufocaţi de părinţi pentru a atinge diverse performanţe vor ajunge adulţi fustraţi.
Sufocați de ambițiile propriilor părinți, copiii sunt într-o permanentă competiție pentru a fi primii. În majoritatea cazurilor, cei mici nu au timp să își descopere calităţile, pentru că părinţii le-au stabilit chiar dinaintea nașterii lor, informează digi24.ro.
Otilia Mantelers, expert în parenting: Încă nu ştiu sexul copilului şi îşi creează scenarii de felul următor: Dacă o să am un băiat vreau să-l fac fotbalist. Dacă o să am fată o s-o fac doctoriţă.
Constantin Cornea, psihoterapeut: Foarte mulţi copii se nasc pentru că părinţii şi-au ratat viaţa ori profesională ori sportivă şi copilul trebuie să se nască pentru a realiza ceea ce nu au realizat părinţii
În plus, de când încep să crească, părinții îi înscriu pe cei mici la tot felul de activități, dar și la multe concursuri, atunci când descoperă că au talent.
Ana cântă de când era foarte mică, iar talentul i l-au descoperit educatoarele la grădiniţă. Ioana, mama ei, a înscris-o la o mulţime de concursuri. Femeia și-a dat seama la timp că este nevoie de un echilibru dacă își dorește un copil fericit.
Otilia Mantelers, expert în parenting şi sănătate relaţională: Uneori copiii merg la olimpiade pentru că îi împing părinţii de la spate. Eu ştiu mulţi copii care au, spre exemplu, concursul Kangaroo sâmbătă de dimineaţă şi vomită de teamă că nu iau concursul, de teamă că râd ceilalţi copii de el şi nu încurajez lucrul ăsta.
Constantin Cornea, psihoterapeut: Va ajunge ori un frustrat, ori un ratat. Toate lucrurile astea îl fac pe copil să fie martorul unei scene a propriei vieţi pe care ulterior mai târziu ar fi vrut să le şteargă cumva din frageda copilărie.
Nici şcoala nu îi ajută foarte mult pe copii. Cei mici sunt încărcaţi cu prea multe teme, „vânează” note mari şi sunt învăţaţi să fie mereu în competiţie cu ceilalţi.
Anca Boalcă, psiholog: Copilul trebuie să înveţe că el merge la şcoala nu să ia nişte note bune, nu să intre în competiţie cu colegii lui, ci să fie în competiţie cu el. Eu sunt mai bun azi decât ieri. Cam asta este filosofia de la care ar trebui să pornească un părinte.
Otilia Mantelers: În foarte multe şcoli se fac comparaţii de către profesori către copii, apoi acasă de către părinţi întrebând: ok, dacă tu ai luat 8, cine a mai luat 8, cine a luat 9? Se simte comparat şi nu mai contează el ca individ.
Conştient sau nu, mulţi părinţi pun în cârca copiilor propriile neîmpliniri. Primul pas este ca adulţii să-şi rezolve problemele pentru a creşte copii care să devină, cu adevărat, oameni liberi.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : despre-sanatate.info