“Familia este acea asociere stabilita in mod natural pentru satisfacerea nevoilor de zi cu zi ale omului” Aristotel
Cand vorbim despre casatorie, tentatia este sa vedem partile frumoase: dragostea, prietenia, bucuria de a fi iubit/a, mandria de a fi langa o persoana frumoasa, desteapta sau deosebita. Nunta o vedem ca pe una de basm in care ne place sa ne simtim priviti, admirati si in centrul atentiei. Toate acestea sunt de fapt ca si in basmele copilariei, unde toata actiunea consta in cautarea si gasirea partenerului ideal. La final povestea se incheie cu fraza: “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Ei bine, se pare ca uneori nu este chiar asa.
De fapt cum ne alegem partenerul?
Partenerul nu il alegem pentru ca este cea mai potrivita persoana pe care am intalnit-o vreodata. Il alegem, fiind una din putinele variante adevarate pe care le avem de-a lungul vietii cu gandul: “este cel mai bun din cei pe care ii stiu…”. Uneori poate fi mai potrivit sa ai rabdare. Alteori poti gasi persona potrivita dupa ce te-ai casatorit deja…
Motivele pentru care ne alegem partenerul de viata sunt nenumarate. Am sa incerc sa le clasific plecand de la cele inconstiente pana la cele care tin pur si simplu de intamplare. Motivele inconstiente cat si cele care tin de subconstient contin frici, temeri. Pe cele inconstiente nu le putem sesiza decat daca facem o analiza a posteriori alegerii. Fricile inconstiente sunt urmatoarele:
- Daca raman singur/a?
- Deja este tarziu, am o anumita varsta si poate fi ultimul tren;
- Daca nu fac totul pentru ca aceasta relatie sa merga, voi ramane singur/a;
- M-am saturat sa fiu singura care nu are pe nimeni;
- A trecut atat timp de cand nu am mai fost cu cineva, poate este cazul sa profit de aceasta relatie;
- Asteptam de o viata sa scap de ai mei. El este salvarea mea.
- Toata lumea este vrajita de el iar el m-a ales pe mine. Ce norocoasa sunt.
- Mi-am dorit dintotdeauna un copil si simt ca deja ticaie ceasul biologic de aceea cred ca ar fi momentul sa iau o decizie. Stiu ca nu este cea mai potrivita persoana dar mai am oare vreo sansa sa gasesc pe cineva la varsta mea?
- Toate prietenele mele s-au casatorit deja si incearca, care mai de care, sa imi faca cunostinta cu cineva. Ba cu fratele sotului, cu varul, colegul de serviciu. Trebuie sa ma multumesc cu unul din ei. Altul de unde sa gasesc?
Apoi sunt cele care tin de o conjunctura favorabila:
- Este colegul meu si se comporta atat de dragut cu mine tot timpul.
- Este colegul de serviciu si toate colegele sunt innebunite dupa el. Ar fi minunat sa ma aleaga pe mine.
- Suntem prieteni de atat de mult timp. Stiu bine ca intotdeauna l-am considerat nepotrivit pentru mine din mai multe motive dar este singurul pe care ma pot baza si singurul care ma asculta, este disponibil oricand si ar face orice pentru mine.
- Este fratele prietenei mele si ea spune ca ma place. O sa incercam sa vedem ce iese. Oricum o alta varianta mai buna nu am.
- L-am cunoscut in training la munte si mi-am dat seama ca este foarte inteligent, se imbraca frumos si stie sa se comporte cu o femeie. Mi-a facut o gramada de complimente si ma sorbea din priviri. Am cedat pana la urma pentru ca ma simteam asa cum nu m-am mai simtit pana atunci…
- L-am cunoscut la sala si mi-a vorbit despre el. Mi-a spus ca nu a mai vorbit nimanui despre el pana acum. Doar eu ii creez o stare deosebita si are senzatia ca ma stie de cand lumea.
- Este casatorit dar daca ati sti cat sufera… El face totul pentru familia si copiii lui: sustine toata familia financiar, duce si aduce copiii de la scoala, plateste meditatiile, lectiile de tenis si orele de chitara. Iar sotia lui este vesnic nemultumita. Nu ii convine nimic. El spune ca stia de la inceput ca este asa dar a incercat in toti acesti ani petrecuti cu ea sa o faca fericita. Este foarte fericit ca m-a cunsocut pe mine si cat de curand va divorta…
- L-am cunoscut in club, era cu prietenii lui. Nici nu mai stiu ce mi-a spus stiu doar ca este foarte haios. Ma face sa ma simt minunat pentru ca radem tot timpul. Sunt sigura ca este alegerea potrivita.
Ca si concluzie putem spune ca alegerea partenerului tine de frica de a nu fi singura sau de a nu fi ca toti ceilalti. Sau tine de o conjunctura de viata in care avem senzatia ca persoana intalnita este de departe cea mai cea dintre toate. Sau cedam unei prietenii mai vechi care se transforma in relatie de cuplu. Ori cedam la presiunile puse de mediul de prieteni care cer obstentativ sa nu mai fii asa pretentioasa pentru ca X face totul sa fie cu tine si asta demonstreaza ca este persoana potrivita. Mai mult decat atat, de ce nu vezi ce bine ne simtim cu totii?
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : revistanunta.ro