Despre copiii problema

Posted: 21 septembrie 2018 by admin

Parintii ar trebui sa inteleaga atunci cand decid sa aduca pe lume un copil intreaga responsabilitate pe care o reprezinta acesta. De asemenea, trebuie sa faca diferenta intre fertilitate si parentalitate, dar si intre a creste un copil si a-l educa.

Atunci cand vorbim de un copil cu probleme de comportament: scolar, social, trebuie subliniate anumite aspecte foarte importante legate de modul in care au fost crescuti si educati:

1. Caracterul si temperamentul copilului se nasc si se dezvolta inca din primele zile de viata. Acestea se dezvolta din interactiunea cu mediul extern: parinti, bunici, bone. Mai tarziu el va reflecta calitatile si defectele pe care le-a preluat de la acestia. Insa, din pacate parintii nu constientizeaza acest lucru, iar cand comportamentele copilului devin evidente si deranjeaza, prefera sa se ascunda in spatele sintagmei:” asa la lasat Dumnezeu”.

2. O a doua faza de dezvoltare incepe atunci cand mediul extern se mareste. Cand apar primii prieteni sau colegi de gradinita. Filtrele pe care le-a invatat in prima copilarie, il va face sa isi aleaga anumiti prieteni sau sa dezvolte anumite comportamente in relatia cu cei din jur. Daca in aceasta perioada il lasati prea liber sau puneti prea multa presiune pe el, comportamentele lui se vor dezvolta in consecinta.

Parintii ar trebui sa inteleaga atunci cand decid sa aduca pe lume un copil intreaga responsabilitate pe care o reprezinta acesta. De asemenea, trebuie sa faca diferenta intre: fertilitate si parentalitate, dar si intre a creste un copil si a-l educa.

Daca ati inteles cele de mai sus, inseamna ca ne putem asuma greselile facute si putem incepe sa le corectam: intai la parinti si apoi la copii.

Sa evaluam mai in profuzime cauzele ce duc la formarea unui copil cu probleme:
Parinti cu probleme de comunicare intre ei. Sau cu propriul copil.
Parinti care nu au stiut sau nu au reusit sa devina prietenii copilului, la momentul potrivit.
Parinti care si-au folosit copilul ca pe o arma, unul impotriva celuilalt.
Atmosfera din casa, care l-a facut pe copil sa isi doreasca sa stea mai mult pe afara.
Parinti care se bazeaza mult prea mult in educatia copilului doar pe: gradinita, scoala, bone, profesori suplinitori. Uitand cat de important este sa creeze o relatie cu propriul copil, caruia sa ii impartaseasca din calitatile proprii.
Pentru ca si-au traumatizat copilul: lovindu-l, jignindu-l, umilindu-l, in exces.
Pentru ca parintii nu au gasit forme de educatie corecta acasa: sa citeasca o carte copilului sau impreuna cu acesta, sa priveasca un film de calitate, sa asculte muzica. Ori sa vorbeasca cu acesta despre mari personalitati sau modele sociale de success. Astfel copilul poate invata adevarate chei ale succesului luand reperele corecte.
Pentru ca au crezut ca datoria de parinte consta in a oferi un acoperis deasupra capului, mancare si in rest Dumnezeu cu mila. Iar educatia va veni asa de undeva…de la cineva…
 

Solutii de rezolvare a situatiei:
In primul rand sa apeleze la un psiholog experimentat: pentru a intelege unde s-a gresit, ce trebuie sa schimbe la propria persoana si in privinta propriului comportamentului in cadrul familiei, inainte de a cere ceva copilului.
In al doilea rand sa gaseasca o formula potrivita ambilor parteneri de educare a copilului. De cele mai multe ori problemele apar atunci cand parintii au pareri opuse sau contradictorii despre: teme, scoala, bani, educatie, timp liber. Atunci cand doi parinti se cearta despre cum trebuie crescut copilul, acesta va incerca sa ii manipuleze pe fiecare dupa propriile slabiciuni. Abia dupa ce au stabilit impreuna un plan de educare pentru urmatoarea perioada de minim un an, pot incepe sa lucreze cu copilul.
Sa incerce sa vorbeasca cat mai mult cu propriul copil despre: ceea ce ii place acestuia, ce doreste sa devina, ce sport ii place, ce hobby-uri are, ce materii ii plac si care nu ii plac.
Sa pastreze legatura permanent cu profesorii si sa se asigure atunci cand sunt acasa ca temele pentru a doua zi sunt facute.
Sa gaseasca un echilibru intre ceea ce ofera copilului si ceea ce primeste de la acesta. Aici ne referim la: bani, timp de joaca, calculator, Facebook. Astfel copilul va invata ca este foarte important sa ofere ceva pentru a primi la randul sau ceva.
Parintii sa incerce sa devina un model de comunicare si comportament in familie si in societate, pentru a nu cere copilului ceea ce ei insisi nu fac.
Sa dezvolte prin discutii tot ceea ce inseamna un comportament care are la baza codul bunelor maniere. Astfel pot explica copilului ca va avea mai mult succes in cariera sau atunci cand va dori sa cucereasca pe cineva de sex opus.
Sa pedepseasca fara a umili sau lovi copilul, comportamentele acestuia care nu sunt normale.
Sa se inscrie si sa mearga impreuna cu copilul la: un sport, un instrument muzical, un curs de desen. Activitatile care presupun dezvoltarea abilitatilor copilului trebuie sa aibe la baza:
– abilitatile inascute
– hobby-urile
– modelele sociale pe care si-ar dori sa le imite
 

Concluzia psihologului:
Problemele de genul acesta sunt datorate familiei si tot familia trebuie sa le rezolve. Din acest motiv este bine sa apeleze la un specialist alaturi de care sa construiasca un plan viabil in functie de modelul familiei, problemele cu care se confrunta, sa invete cum sa il puna in practica si sa se sfatuiasca cu acesta cand planul sufera transformari sau lucrurile scapa de sub control.

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Sursa : garbo.ro

X