Ce Nu trebuie să faca parintii cand e vorba de scoala copilului. Sfaturile psihoterapeutilor

Posted: 12 noiembrie 2018 by admin

In general, un parinte trebuie sa lase deoparte propriile traume sau visuri nerealizate si sa caute alaturi de propriul copil drumul acestuia. Sa tina cont de abilitatile lui native, sa nu isi puna visele neimplinte in sarcina acestuia.

De obicei, atunci cand parintii se implica in educatia propiilor copiii, acestia fac fata mai bine cerintelor profesorilor. Cu toate astea, totul are o limita.

Psihoterapeutii Dorina Stamate si Constantin Cornea explica pentru CSID unde gresim in educatia copiilor nostri si care sunt sarcinile pe care ar trebui sa le evitam.

1. In primul rand, nu faceti comparatii intre copilul dumneavoastra si cei ai altui coleg, prieten, cunoscut. Fiecare copil este unic, diferit, cu propiul stil de invatare si acumulare. Copilul incepe sa creada ca altii sunt mai buni decat el si ca el este incapabil sa se descurce bine sau sa traiasca la asteptarile parintilor. Acest sentiment poate dauna cresterii lui.

Daca ii spui micutului tau ca ar trebui sa fie ca ”X” inseamna ca nu-ti place asa cum este. Ai prefera sa fie ca si altcineva, ceea ce nu este in concordanta cu dragostea neconditionata pe care ar trebui sa o oferiti. Tineti minte ca nu sunteti copilul dumneavoastra, iar visele si aspiratiile lui ar pot fi complet diferite de ale voastre. Apreciaza-l pe copilul tau pentru cine este, nu pentru ceea ce doresti sa fie el.

2. Nu impuneti copilului propria nevoie de reusita. Parintii care le cer copiilor sa se implice foarte mult incearca sa-si revanseze propriile vise care au esuat si sa-si rezolve propriile sentimente de regret si dezamagire. Unii parinti isi vad copiii ca pe niste extensii ale lor, nu ca niste oameni de sine statatori, cu propriile lor nevoi, dorinte, sperante si vise.

Alti parinti isi doresc si le impun copiilor sa urmeze aceeasi cariera , in ciuda faptului ca acestia nu isi doresc sau nu au inclinatii spre acel domeniu. E de preferat sa ii lasati sa isi gaseasca singuri drumul pentru a deveni adulti, cu o stima de sine ridicata si un bun nivel de satisfactie profesionala.

3. Nu faceti temele in locul copiilor, e bine sa ii lasati sa gestioneze singuri aceasta situatie si sa-si dezvolte simtul responsabilitatii.Este si va fi intotdeauna un razboi intre parinti, profesori si elevi, asta in legatura cu temele. Multi parinti se plang cand sunt prea multe sau cand nu sunt suficient, ca este prea usor sau prea greu.

Temele sunt insa sunt modalitatea prin care copilul invata sa lucreze independent si isi dezvolta responsabilitatea.

In loc sa facem temele pentru ei, am putea sa facem aceasta activitate mai distractiva. Sa stea nemiscat si sa rezolve o problema de matematica poate sa nu fie un mod interesant de a-si petrece timpul, dar, daca transformam sesiunea de lucru si introducem si exprimarea artistica, motivatia se va schimba. Puteti picta problema de matematica sau transforma istoria intr-o melodie. Fiti creativi!

4. Nu sufocati copilul cu un surplus de atentie, hiperprotejandu-l. Astfel, acesta va gasi resurse sa schimbe sau sa se adapteze la o situatie, dupa cum este cazul. Copiii nostri sunt, desigur, cele mai pretioase lucruri din viata noastra si vom lupta in mod natural pentru a-i proteja. Dar, daca il veti lasa sa faca chiar si treburile obisnuite, de rutina, acestea il vor ajuta sa-si dezvolte sentimentul de valoare si sa faca fata diverselor exeperinte de viata.

5. Nu impuneti note si explicati-le ca ele nu sunt unica unitate de masura. Incurajati copilul, indiferent de notele pe care le obtine. Discutati eu el despre progresul inregistrat la scoala. Nu reactionati exagerat nici la notele mari, nici la notele mici. Recunoasteti si apreciati efortul pe care l-a depus. Incurajati curiozitatea si deschiderea pentru a creste increderea in el.

6. Strict legat de scoala, sa o aleaga nu pe “cea mai buna”, ci pe aceea care se afla mai aproape de casa. Un copil care este carat spre ,,cea mai buna scoal’’ de un adult isteric, care tipa si se cearta cu ceilalti participanti la trafic, nu reprezinta nici pe departe un motiv de relaxare sau un model de relationare.

In acest mod poate aparea agresivitatea la copil, care incearca sa descarce ceea ce acumuleaza pe drumul catre scoala. De asemenea acesta poate deveni apatic, indisciplinat sau poate avea rezultate sub asteptari la invatatura. Si asta doar datorita unui drum catre scoala.

Daca privim scoala din perspectiva financiara, sunt si aici cateva observatii. Sunt parinti care isi duc copiii ca pe un trofeu, ce vine sa certifice statutul lor social, pentru ca isi permit sa plateasca taxele. Copiii resimt asta si dezvolta comportamente agresive fata de autoritatile scolare. Pentru ca tata “va plateste”, am voie sa fac ce vreau. Acesti copii reprezinta o afacere, profesorii si cei care conduc scoala fac tot posibilul sa ascunda defectele de caracter, lipsa de dezvoltare a elevului.

Sunt si parinti care fac imense sacrificii pentru a-si putea intretine copilul la o scoala scumpa, asa ca din acest motiv pun foarte multa presiune pe copil, care poate ajunge sa cedeze, pentru ca nu poate face fata asteptarilor parintilor sau agresivitatii celorlalti copii “de bani gata” , care ii amintesc la orice pas ca nu face parte din societatea lor.

7. Sa nu nege autoritatea profesorilor. Foarte multi parinti intervin tot timpul peste profesori, ii intreaba, ii agaseaza le solicita rezultate, independent de calitatea propriului copil.

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Publicat in CSID

X