Vă propun un exercițiu! Știu că n-aveți timp, n-aveți starea necesară, puțin vă interesează problemele celorlalți, dar până la urmă toți suntem prinși în capcana asta! Câteva zile la rând analizați oamenii cu care vă întâlniți: pe stradă, la semafor, în magazine, în stația de autobuz, oriunde… Experimentul nu e despre ceilalți, e despre voi! O să vă explic imediat și de ce…
E ca și cum te-ai uita la un film psihologic din care și tu faci parte! Îi observi pe ceilalți și te descoperi pe tine!
La ora la care eu plec de la job, Pipera e înțesată de corporatiști. Fețe triste, crispate. Tineri pe care nu-i vezi aproape niciodată senini. Chipuri obosite de gânduri, de viață! Niciun gest firesc, niciun gest politicos, niciun zâmbet. De ce și pentru cine? O imagine gri, aproape agresivă… pe care o văd în fiecare dimineață!
“Din pacate, da. Oriunde privești chipul unui om, pe stradă, în mall, în mijloacele de transport în comun, sau în mașină, vezi tristețe, neliniște, nepăsare. Aproape nimeni nu te privește cu îngăduință, nu îți oferă locul lui de parcare sau la coadă, chiar dacă ai un copil de mană, nu te întampină cu bună dispoziție.” – psihoterapeut, Constantin Cornea
În general, suntem nemulțumiți de noi, de societate, de țară, de job, de familie, de politică, de biserică, de banii pe care-i caștigăm, de sistemul de educație, de cel sanitar. E sentimentul acela de încorsetare, într-o societate în care nimic nu este cum ar trebui să fie și nimic nu merge de la sine.
“Totul pare Bacovian, greu, mâlos, lipsit de lumină sau speranță.” – psihoterapeut, Constantin Cornea
DE CE?
“Istoric, poate pentru ca suntem o țara mică, care nu a cucerit niciodată pe nimeni, sau nici măcar nu și-a pus problema că poate cuceri. Iar bătrânii noști nu au simțit gustul victoriei, decât rareori, atunci când s-au apărat. Și asta a creat acel arhetip social despre care vorbea Jung, transmis peste generații. Poate pentru că imnul nostru spune: “Deșteaptă-te române” ceea ce presupune cel puțin că ești adormit, dacă nu, mai rău.” – psihoterapeut, Constantin Cornea
E suficient să mergi în câteva țări ca să-ți dai seama cât de încrâncenați și de nefericiți suntem noi românii. De la atitudine, nivel de trai, îmbrăcăminte, educație, cultură, mod de viață!
Perspectiva socio-psihologică ar spune că un popor este rezultatul istoriei combinată cu modelele societății actuale. Și dacă istorie glorioasă nu prea avem (în sensul imperialist al discursului), iar modelele din ziua de azi sunt cel puțin lipsite de educație, atunci normal că are de suferit și omul rând. Pentru că el ar trebui să fie, așa cum sunt popoarele din fostele imperii, hrănit de istoria și cultura înaintașilor și mobilizat de modelele sociale pe care le vede în presă sau la televizor. – psihoterapeut, Constantin Cornea
Impresia mea e că românilor le plac nefericirea și indiferența! E mai ușor să te plângi, să nu-ți pese, să arunci priviri sfidătoare când cineva îți zâmbește, să te prefaci că scapi ambalajul din mână în loc să mergi 10 pași până la coșul de gunoi, să nu vezi că cel de lângă tine are nevoie de ajutor.
Principiul e simplu: nu mai schimb eu lumea acum. BA DA, fiecare dintre noi e responsabil pentru ceea ce vede, ceea ce are, ceea ce primește! FII TU SCHIMBAREA PE CARE O VREI SĂ O VEZI ÎN LUME – Mahatma Gandhi!
“Soluția ține de fiecare individ în parte. Nu există un panaceu universal, pentru că nu avem istorie de viață similară, pentru că nu ne motivează aceleași lucruri, sau pentru că nu avem aceleași suferințe. Fiecare individ, poate descoperi propria cale spre fericire, trebuie doar un antrenor, câteva antrenamente și apoi vor apărea și voința și motivația de a vă bucura de viață. Nu este de ajuns doar să vrei pentru a primi. Trebuie să și faci ceva pentru a obține ceea ce îți dorești.” – psihoterapeut, Constantin Cornea
JOBUL, PRIETENII, MODUL DE VIAȚĂ! SURSE DE NEFERICIRE?
JOBUL – Cei care caștigă puțin își spun că lipsa banilor le creează depresie, cei care câștigă mult se plâng de investițiile imense pe care le fac sau de timpul și sănătatea pe care o pierd în schimbul banilor. Desemenea aud adesea spundu-se: caută să faci ceea ce îți place. Minunat, dacă ar fi atât de simplu! Eu spun un pic altfel: caută să îți faci placută activitatea la care te pricepi cel mai bine. Un job care să-ți asigure numai plăcere nu există.
PRIETENII – O prietenie înseamnă un schimb echitabil, o relație win-win. Dacă aveți prieteni care doar cer și nu oferă, sau care doar se plâng și nu încearcă să-și rezolve problemele, mai căutați. Pentru că alături de prieteni puteți trăi experiențe minunate, sau puteți ajunge să căpătați din depresia sau adicțiile lor.
MODUL DE VIAȚĂ – Aveți grijă de corpul vostru. Sportul poate face minuni și pentru minte dar și pentru trup. Un om care face un sport cu zâmbetul pe buze se bucură de viață, de sănătate și de vigoare.
Mi-a ramas în minte un articol în care Robert De Niro povestea despre viața lui! A luat în greutate 27 de kilograme și a învățat să boxezee pentru a-l portretiza pe Jake La Motta în filmul „Raging Bull”, și-a ascuțit dinții pentru „Cape Fear”, a trăit în Sicilia pentru „Nașul, Part II”, a lucrat ca șofer de taxi timp de 3 luni pentru „Taxi Driver” și a învățat să cânte la saxofon pentru „New York, New York”. De asemenea s-a îngrășat și și-a ras barba pentru rolul lui Al Capone în „The Untouchables”.
ROBERT DE NIRO: “ORICE DEPRESIE TREBUIE TRATATĂ CU UN ZÂMBET, DEPRESIA VA CREDE CĂ EȘTI UN IDIOT ȘI VA PLECA!”
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: lorenaburlacu.ro