Nu mi-am propus să dezbatem aici importanţa relaţiei cu mama, deşi sigur ar merita un articol separat. Mi-am dorit să identific tipologiile de mame toxice care, fără să vrea, pun o amprentă negativă în evoluţia copilului. Mama este modelul primordial al oricărui copil, iar relaţia cu aceasta îl modelează şi îl defineşte profund. Evident, că ideal ar fi ca orice copil să aibă o relaţie specială cu mama lui, o relaţie care să îl pregătească pentru viaţă. Constantin Cornea, psihoterapeut, e de părere că în viaţa reală, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple. “Putem spune că întâlnim şi mămici care-şi îndeplinesc acest rol mai mult sau mai puţin greşit, ceea ce poate influenţa decisiv şi negativ viitorul copilului.”
În opinia specialistului, cauzele pentru care o mamă ajunge să devină toxică sunt multiple:
Familia de origine O familie cu probleme poate influenţa negativ psihicul fetiţei care, ajunsă la maturitate, va repeta greşelile propriilor părinţi. Uneori, poate deveni chiar mai toxică pentru propiul copil. Un minor abuzat (nu numai fizic) va deveni un adult abuzator.
Relatia cu partenerul Dacă aceasta este difuncţională, dacă cei doi nu se înţeleg, nu comunică sau văd viitorul diferit, atunci bebeluşul va avea de suferit. Deasemenea, dacă decizia de a da naştere unui copil are la bază dorinţa (conştientă sau nu) de a nu fi părăsită de partener sau dorinţa de a-l transforma pe acesta într-o persoană mai implicată sau mai matură, putem vorbi din nou despre un mediu toxic pentru un copil.
Ceasul biologic Dacă acesta ticăie şi constituie principiul pentru care o femeie îşi doreşte un copil, ar trebui să se mai gândească încă o dată. Este posibil sa nu aibă partenerul potrivit sau mediul în care se va naşte copilul să nu fie unul propice.
Societatea Dacă vă doriţi un copil pentru că aşa spun: prietenii, colegii, cunoştinţele sau dacă doar vreţi să fiţi asemenea lor, din nou, ar fi bine să vă mai gândiţi o data. Şi încă o data. Nu este înţelept să aduceţi pe lume un copil doar pentru a fi în ton cu ceea ce vi se spune sau cu ceea ce vedeţi la alţii.
Sarcina din întâmplare Dacă s-a întâmplat să rămâneţi însărcinată, chiar dacă pare greu de crezut în zilele noastre când există atât de multă informaţie pe această tema şi atâtea mijloace ieftine de a preveni o sarcină nedorită, înseamnă că aveţi probleme legate de responsabilitatea faptelor dumneavoastră. Deci, maturizaţi-vă!
Toate motivele enunţate mai sus, spune Constantin Cornea, pot da naştere unei depresii înainte de a decide să rămâneţi însărcinate, depresie neconştientizată sau despre care credeţi că va dispărea de la sine în momentul naşterii copilului. Ei bine, nu este aşa! De asemenea dacă nu va gândiţi un pic înainte la următoarele: sunteţi în stare să aveţi grijă de un suflet, aveţi timpul şi resursele necesare? Aveţi persoane ce va pot ajută şi sprijini? Răspundeţi-vă sincer, pentru că, în cazul în care aşteptările vostre nu sunt realiste, există o posibilitate foare mare de a dezvolta o depresie postpartum. Această formă de depresie este caracteristică mămicilor care erau depresive înainte de sarcina sau celor care, noua responsabilitate li se pare că le depăşeşte, pentru că nu erau pregătite emoţional sau pentru că şi-au făcut vise că vor fi sprijinite de familie sau partener, şi acest aspect nu se întâmplă.
După explicaţiile legate de cum poate ajunge o mamă să devină toxică pentru propriul copil ( fără să conştientizeze acest lucru), psihoterapeutul Constantin Cornea a detaliat tipologiile:
Imatura Este cea care avea nevoie de copil pentru a avea partener de joacă sau pentru a nu mai fi nevoita să meargă la serviciu. Este toxică pentru că se ascunde de propriile probleme nerezolvate în spatele rolului de mamă.
Obsesiva Copilul este o obesie şi asta se vede la orice pas. Ea doreşte să vadă pe toată lumea învârtindu-se în jurul propriului copil. Copilul merită totul, primeşte totul, nimeni nu este îndeajuns de bun pentru el, orice face acesta trebuie înţeles, protejat, alintat. Dacă cel mic face o boacănă, nu el este vinovat, ci ceilalţi. Nu ai voie să îi spui ceva negativ legat de copil şi oricine îndrazneste să îl critice pe cel mic, devine brusc duşmanul ei.
Atotcunoscătoarea Ea le ştie pe toate, a citit totul despre creşterea şi educarea unui copil şi face totul perfect. Are tendinţa de a-şi da cu părerea chiar şi atunci când nu este întrebată, le ştie pe toate şi nu ai voie să o contrazici. Dacă cel mic se îmbolnăveşte, se ceartă cu medicul, pentru că ştie mai bine decât el ce are copilul şi cum trebuie tratat şi din acest motiv umblă de la un medic la altul, iar tratamentele le face mai mult după ureche decât după indicaţiile specialiştilor, fiind convinsă că ea ştie mai bine decât oricine. Nimeni şi nimic nu se ridică la nivelul aşteptărilor ei atunci când este vorba de copil. Nici medicii, nici profesorii, prietenii sau apropiaţii.
Nepăsătoarea A născut un copil pentru că trebuia să o facă şi pe asta. Însă, sarcina sau bebeluşul, nu au schimbat-o cu nimic. Nu alăptează să nu i se lase sânii, nu se trezeşte noaptea pentru că este obosită şi, în general, aşteaptă ca toată lumea să o ajute iar ea să se ocupe doar de propria persoană.
Depresiva Plânge fără motiv, vede totul în negru, are senzaţia că nimeni şi nimic nu o ajută şi nu o poate face să se simtă bine.
Carierista A născut un copil, dar nu are timp de el. Pentru asta angajează bone, se ceartă cu familia ei sau a soţului, apelează la oricine şi consideră că toţi se implică mult prea puţin în creşterea copilul, iar ea este o victima a sorţii.
Ipohondra Este cea care are senzaţia că ea şi bebeluşul au tot timpul o problemă de sănătate. O recunoşti pentru că este în permanent pe drumuri, citeşte pe net despre boli şi are senzaţia că suferă de o afecţiune, ea sau copilul. Iar ceilalţi, inclusive medicul, îi ascund adevăratul diagnostic, şi din acest motiv, curând, ceva grav se va întâmpla.
Ratata Este cea care a avut un vis legat de: şcoală, artă, sport , vreo pasiune şi nu l-a realizat. Dar copilul ei va reuşi! Şi pentru asta îşi sacrifică tot timpul şi banii, indiferent de talentele înnăscute ale propriului copil, pentru ca acesta să devină campion. Cu orice risc, în orice condiţii. Pentru că ea nu a realizat, neavând condiţii. Dar copilul nu are nici o scuză. Chiar dacă nu are aptitudinile necesare.
Mama copilului “trofeu” Copilul s-a născut pentru că ea să aibă în ce să îşi investească banii, pentru a avea un copil: genial, polivalent, deosebit, atlet, poliglot, ambidextru, dezvoltat fizic şi intelectual mult peste nivelul lui de vârstă. Pentru o astfel de mamă copilul este o investiţie în orgoliul propriu.
Putem vorbi pe acest subiect la nesfârşit, pentru că greşelile de creştere şi educare ale unui copil sunt multe şi sunt născute din frustrările părinţilor. Concluzia psihoterapeutului este că, pentru a avea un copil sănătos psihic, în primul rând trebuie să avem părinţi echilibraţi mental. Iar aceştia ar trebui să îşi rezolve propriile probleme, frustrări, nerealizari, tulburări de personalitate sau de comportament, înainte de a deveni părinţi, tocmai pentru a nu perpetua acest “blestem” generaţiilor viitoare.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
- Sursa : csid.ro