Stiu oameni care au hotarat sa aduca pe lume un copil fix cand relatia lor scartia mai rau, in speranta ca o vor salva. Nu au reusit. Iar cand totul s-a destramat, dincolo de impartit masina si casa, au inceput sa traga care incotro si de un pui de om nevinovat.
Viata reala n-are treaba cu filmele pline de mame Zen, care isi intampina seara barbatii euforice si cu chef de toate cele. Numai ce vezi saruturi pasionale, o cina linistita urmata de sex in slow motion si somn de voie pana dimineata. Timp in care, nu stiu, zanele au grija de bebelus sau asa e copilul, doarme si rade, nu mananca, nu plange. Si-apoi zici ca faci si tu ca in filme, numai ca te loveste realitatea direct in moalele capului. Am filmat la un moment dat un material pe tema asta cu psihologul Constantin Cornea, pentru rubrica mea de la Antena 1. Si a explicat omul foarte clar cum sarcina nu face decat sa dezvolte vulnerabilitatile cuplului. Foarte rar o sarcina vine sa uneasca un cuplu.</strong> Pentru ca loveste in viata sociala, sexuala, sentimentala, loveste in bugetul familiei, in cariera celor doi. Si aceste lucruri ar trebui pregatite. E si asa destul de greu sa faci fata schimbarilor care vin la pachet cu bebelusul cand relatia e numai lapte si miere, va dati seama cum se complica totul cand deja exista probleme.
Motivele pentru care apare un nou membru in familie sunt diferite, spune Constantin Cornea. Barbatul si-ar putea dori un mostenitor. In cazul femeii, poate ticaie ceasul biologic, poate nu se simte indeajuns de iubita de partener si isi doreste sa suplineasca asta, poate spera ca bebelusul va salva relatia care scartie.
Imediat ce afla ca este gravida, femeia incepe sa isi puna enspe mii de intrebari: oare cum va fi sarcina, voi putea sa nasc natural si sa alaptez, oare am sa ma ingras, ma va mai iubi dupa? Barbatul gandeste simplist: imi permit sau nu copilul? In plus, el se asteapta ca femeia vietii lui sa fie neschimbata, atitudinea ei si timpul pe care il poate dedica relatiei sa ramana la fel.
Femeia are la randul ei asteptari: daca partenerul nu a ridicat un pai pana la venirea copilul, e sigura ca dupa aceea va fi maxim implicat in treburile casei, ca doar e tata si tatii sunt responsabili. Nu neaparat. Cand vede ca lucrurile raman la fel, sfarseste dezamagita. De aia e bine ca fiecare dintre ei sa isi spuna clar asteptarile inainte de a deveni parinti. Discutia asta deshisa poate fi purtata ori acasa, ori in cabinetul psihologului, daca altfel nu merge treaba, important e sa existe. Intreaba 10 femei de pe strada cand se simt iubite si ai sanse mari sa obtii 10 raspunsuri diferite. Pentru ca suntem unici si chiar daca femeile si barbatii au teoretic aceleasi nevoi, aceste nevoi pot fi implinite diferit. Perioada sarcinii vine cu provocarile ei si ca sa treaca mai usor peste toate, femeia are nevoie de iubire de gesturi frumoase , de umor , are nevoie sa creada ca va fi sprijinita si in principiu are nevoie de orice vine ca sa ii dea senzatia ca relatia merge in directia buna. Si mai e ceva la care mi-as dori ca viitorii parinti sa se gandeasca. Tot de la psiholog citire, nu de la mine: In perioada intrauterina se formeaza mare parte din caracterul si comportamentele ulterioare ale copilului. Tot ceea ce simte femeia nu tine doar de femeie, ci de interactiunea femeii cu mediul exterior. Daca pana atunci femeia a suportat anumite elemente negative din partea barbatului, de data asta, perspectiva psihologica spune ca nu mai este la fel de indreptatita sa faca acelasi lucru. Mai e si presiunea imensa pusa de societate pe mama . Rolul de mama este foarte plin. Tatal care nu schimba scutece, nu hraneste, nu plimba prin parc si nu adoarme copilul seara e rar spre deloc blamat, in vreme ce mama este imediat pusa la zid. E normal ca ea sa stea acasa cu copilul, sa renunte la cariera, la iesiri, la tot ce insemna viata ei de dinainte, ca doar e mama si asta ii ocupa tot timpul. Statul acasa non-stop cu puiul de om te face uneori sa simti ca o iei razna. Il vezi pe el plecand dimineata la serviciu, dusat, parfumat, gata sa isi duca viata de om mare si liber, in vreme ce tu esti prinsa intre aceiasi patru pereti, cu acelasi omulet pentru care ti-ai da mana dreapta, dar de care n-ar strica sa te desprinzi ocazional. Si-apoi cand vine barbatul seara acasa, obosit si el si dornic de una, alta, il intampini cu o falca in cer si una in pamant, ii pui rapid copilul in brate (nu-l pupi, nu-l intrebi de sanatate) si fugi sa te inchizi cinci minute in baie. Sa ai liniste, sa respiri si sa iti auzi gandurile pentru prima data pe ziua respectiva.
El nu intelege de ce nevasta e brusc o scorpie, ea il vede responsabil de toate relele pamantului. Nici unul, nici altul nu spune deschis ce simte. Pentru ca nu au timp si energie sa vorbeasca. Iar fantezia sexuala suprema devine o noapte de somn neintrerupt. Si uite-asa se duce totul de rapa, desi pornisera la drum tare indragostiti si ferm convinsi ca vor fi impreuna pentru totdeauna. Bun, deci comunicarea, sexul, viata sociala, nimic nu mai e ca inainte de copil. Iar solutia ca sa nu ajungeti sa va scoateti ochii este sa vorbiti mult si deschis. Inainte de sarcina, pe parcursul ei si dupa ce deveniti parinti. Vorbiti deschis mereu (nu te astepta ca celalalt sa ghiceasca ce vrei), fiti empatici si atenti la nevoile celuilalt. Copiii nu vin sa salveze relatii pe cale de destramare, insa pot completa in cel mai frumos si magic fel posibil o relatie intre doi oameni care se iubesc si se respecta. Pentru ca asta e pana la urma familia, magie si iubire.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : ruxandraluca.ro