Parentingul asumat dincolo de legendele sociale

Posted: 5 aprilie 2019 by admin

Cursurile de parenting au ajuns un fel de modă, în care părinții vin și își iau notițe, învață scheme, teorii, curente care mai de care mai fanteziste. Totul fără ca specialiștii să îi pună pe aceștia față în față cu ei înșiși, cu ce au ei de oferit dar și cu ce are nevoie copilul cu adevărat de la părinți.Copilul se „naște” cu ani de zile înainte de procreiere. Pentru că traumele părinților ce se vor repercuta asupra lui (problemele de cuplu, problemele financiare sau sociale) nu se rezolva brusc, odată cu nașterea.

De aceea, parentingul ar trebui să cuprindă câteva teme extrem de importante:

1. Traumele personale ale fiecăruia dintre părinți și cum trebuie să le rezolve înainte de venirea copilului pe lume

La fel ca în cazul predispoziției genetice în studiile epigenetice, există și o predispoziție psihică, în cazul psihologiei. Dacă părinții ar face psihoterapie înainte de a procrea, această predispoziție ar fi ușor de reperat.

Putem vorbi de un tipar nociv dacă unul sau ambii parteneri suferă de:

  • tulburări de personalitate (paranoidă, schizoidă, borderline, narcisică, histrionică, evitantă, dependență, obsesiv-compulsivă, etc.)
  • depresie, tulburare bipolară, anxietate, atacuri de panică
  • tendințe suicidale
  • adicția de acool, droguri, medicamente, țigări
  • adicția de jocuri de noroc, pariuri, prostituate
  • tulburări alimentare (obezitate, anorexie, bulimie)
  • șofat agresiv
  • furie, deznădejde, melancolie
  • obsesii sexuale
  • traume legate de boala unei persoane dragi
  • decesul sau boala îndelungată a unei persoane dragi
  • sechele post accident
  • divorțul părinților
  • proprii părinți adictivi, dictatori, lipsiți de afecțiune și atenție
2. Problemele de cuplu

Acestea pot include:

  • comunicare defectuoasă
  • lipsa implicării emoționale
  • comunicare agresivă
  • înșelat
  • agresivitate, certuri, scandaluri
  • implicarea excesivă în viața cuplului a socrilor, prietenilor, colegilor
  • frustrări de natură sexuală
  • frustrări de natură afectivă
  • frustrări legate de carieră sau succesul profesional sau social
  • frustrări financiare
  • frustrări legate de propria imagine fizică
  • frustrări legate de nivelul de cultură, de educație sau de mediul de proveniență
  • neînțelegeri legate de modul în care vor fi dezvoltate la copil anumite abilități, cunoștințe, relații
  • frustrări legate de viața socială, lipsa prietenilor sau relații cu prieteni adictivi/imaturi
3. Nevoile copilului

Dacă părinții reușesc să se autoevalueze din perspectivele descrise mai sus și își depășesc măcar într-o anumită masură propriile probleme, atunci ei sunt cu adevărat pregătiți să devină părinți, dintr-o perspectivă psihologică.

Copilul are nevoie de atenție și de afecțiune în proporții echilibrate. Echlibrul constă în ceea ce i se oferă versus ceea ce i se cere, dar și în respectarea de către întreaga familie a regulilor impuse juniorului.

Un plan de creștere și dezvoltare a copilului asupra căruia să convină ambii părinți ar trebui să cuprindă:

  • un program de masă și somn
  • un program de activități care să cuprindă activități calibrate pe nivelul lui de vârstă, dar care să țină seama și de abilitățile lui native
  • un program de lectură
  • un dormitor bine oxigenat, cu decor liniștitor
  • muzică de calitate
  • persoane care să intervină în dezvoltarea abilităților copilului: profesor de înot, desen, dans, limbi străine etc

Pentru un parenting de calitate, este foarte important ca primele două puncte să fie prioritare. Apoi, dacă se dorește, părinții pot apela la un psihoterapeut alături de care să construiască un plan de creștere și de educare a copilului, gândit pe categorii de vârstă și adaptat la nivelul de cultură și educație al familiei.

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Sursa : clinicamedicum.ro