Inainte de orice, atunci cand ne indragostim, primul lucru la care ar trebui sa ne gandim ar trebui sa fie daca ne-am indragostit sau nu, de persoana potrivita.
Oare persoana de care ne-am indragostit poate fi acea persoana alaturi de care sa ne putem petrece bucurandu-ne unul de altul, intreaga viata?
Candva, am denumit iubirea de inceput, “Sindromul Mos Craciun”. Pentru ca, suntem tentati sa credem ca persoana de care ne-am indragostit este cea mai deosebita persoana din lume, singura si unica alaturi de care putem avea o viata de vis. L-am denumit Sindromul Mos Craciun, pentru ca, la fel ca si Mos Craciun, vine ca o magie in viata noastra si dispare dupa o perioada. Spuneam atunci ca tendinta generala este sa ne indragostim de o persoana, mai de graba influentati de modul in care aceasta arata fizic, inainte de a cunoaste cu adevarat care ii sunt valorile si cum ne putem creiona impreuna un plan de viata fericit.
De aceea, eu cred ca, este mai important sa ne punem intrebarea daca suntem indragostiti de persoana potrivita, in loc sa ne intrebam daca suntem cu adevarat indragostiti. Pentru a ne asigura ca ne-am indragostit de persoana potrivita, ar trebui ca planurile si viziunea acelei persoane legata de sa fie cumva comuna cu a noastra si sa putem fi compatibili in urmatoarele privinte:
- viitorul relatiei si cum se va dezvolta aceasta in urmatorii ani
- ideea de familie si de copii. Cati copii ne dorim, care este momentul in care este mai bine sa ii avem, cine se va ocupa de cresterea si educare lor?
- bugetul familiei, cum il constituim si ce vom face daca de la inceput sau in timp, castigurile vor fi diferite?
- cum identificam si scapam de prietenii toxici?
- cum ne construim relatiile de prietenie benefice pentru fiecare dintre noi, dar si pentru relatia noastra?
- cum ne vom comporta cu familiile de origine pentru a avea o relatie normala si frumoasa cu acestia?
- cum ne vom respecta ideea de cariera, cum ne vom sprijini si ajuta in construirea acesteia?
- cum ne vom imparti in mod echitabil treburile casnice?
Am spus toate cele de mai sus, pentru ca, daca suntem sau nu indragostiti cu adevarat, cu siguranta ar trebui sa stim in orice moment, bazandu-ne pe ce simtim. Chiar daca, uneori, putem ajunge sa ne indragostim de o persoana si datorita unor elemente de care nu suntem pe deplini constienti, cum ar putea fi frica de a nu ramane singuri toata viata, sau obisnuindu-ne cu cineva din jurul nostru atat de mult, incat credem ca suntem indragostiti, tocmai pentru ca alta varianta nu avem, ori sa fim furati de cat de bine arata o persoana pe care ne-o putem dori mai de graba sexual si din mandrie…
In concluzie, putem spune ca sentimentul de a fi indragostit este extraordinar, minunat si desavarsit, singura problema poate aparea in cazul in care, ajungem sa ne indragostim de persoana nepotrivita, ceea ce ne va putea transforma viata intr-un calvar.
Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea
Sursa : kudika.ro
1 Comment
Desi cam inginereasca, abordarea iubirii/ indragostirii e o topica necesara, mai ales daca se face o dezbatere cu studenti sau cu elevi de liceu din clasele mai mari. Din pacate resposabilitatea in general in ziua de azi e un soi de iluzie, caci multi nu sunt formati bine pentru a intelege corect principiile de baza in functionarea unui cuplu. Articolul dvs este binevenit. Din pacate, eu am detectat o apropiere cumva unilaterala. Intr-un cuplu nu e vorba doar de ce simt eu, ce fac eu, ce pericole poate aduce o relatie cu sexul opus in timp, mie. „Eu”, „mie”, dispar atunci cand e vorba de iubire caci toate devin „noi” (nu in sensul de noutate ci ca pronume).
Nu exista o „reteta” de cum trebuie abordata „problema” caci (din fericire) nu am ajuns la un asa grad de robotizare. Descoperirea iubirii adevarate este cumva ca si cheia de acces in Rai. Ia o gramada de ajustari (unii numesc asta „sacrificii”) dar bucuria unei izbanzi in aceasta directie este de fapt o incredibil de frumoasa experienta. Cumva devine startul unei adevarate rafinari, moment in care realizam ca nu mai avem asa mult timp ramas.