Poveste de Paste!

Posted: 11 iulie 2014 by admin

In fiecare an in preajma sarbatorilor pascale sau de Craciun oamenii pot cadea in stari de depresie sau de anxietate. Aceste stari pot aparea pentru prima data in aceasta perioada in mod specific sau daca sunt preexistente se pot acutiza. Perioadele de sarbatori sunt in mod specific incarcate de emotii, sunt perioade de bilant in care putem avea tendinta sa ne reevaluam viata sau pot fi perioade in care dorim mai mult decat oricand sa sarbatorim.

O data cu apropierea sarbatorilor oamenii tind sa fie cuprinsi de o adevarata febra, care afecteaza in special pe cei care nu au pentru cine sau pentru ce sa se bucure. Pot fi adevarate drame pe care le traiesc cei singuri care nu au un partener sau o partenera, cei care se simt singuri in cuplu, cei care au fost parasiti de curand de iubit/iubita,cele care tocmai au pierdut o sarcina, cei bolnavi, cei batrani marcati de dorul copiilor sau nepotior care le-au promis pentru a suta oara ca vor face sarbatorile impreuna dar stiu bine ca nu va fi asa. Mai sunt si cei care au pierdut de curand pe cineva drag ce a plecat la ceruri dupa o lunga si grea suferinta sau cei care au decedat fara vreun semn ca ar fi bolnavi, cei care au ramas de curand fara serviciu sau cei care si-au dorit sa realizeze ceva pana de Paste si vad bine acum ca nu mai au cum.

Deasemenea mai sunt si cei care cred doar, fara motiv, ca nu sunt indeajuns de iubiti, indeajuns de tineri sau de sanatosi, indeajuns de slabi sau de grasi, ori ca nu sunt bogati asa cum au visat sau frumosi sau cate si mai cate….

Asa cum spuneam sarbatorile pot fi greu de suportat pentru multi semeni de ai nostri si este foarte greu sa poti da un sfat in calitate de psiholog care sa poata ajuta sau alina atat de multe suferinte. De obicei consilierea se face in tihna, se face prin ascultate si intelegere. Ora curge lin si o data cu reluarea filmului persoanei de pe canapea, psihologul si clientul incearca impreuna sa rearanjeze cumva, sa redimensioneze sau rediscute cele intamplate pana cand povestea vietii celui care vorbeste sa capete cumva un alt inteles. Un inteles mai psihologic, o nuanta un pic mai colorata data singuratatii celui parasit ce intrevede cumva singuratea ca pe o oportunitate de a gasi pe cineva mai potrivit, care il asteapta undeva cu inima plina de iubire gata sa o verse peste sufletul lui istovit de singuratate.

Sau un sens mai filosofic pentru mama care si-a pierdut de curand pruncul si acum are senzatia imponderabilitatii si inutilitatii propriei vieti, a propriei relatii ce pare golita de sentimente de cuvinte sau de viitor. Lacrimile blandei mame curg incercand cumva sa spele din amaraciune, vrand parca sa ia toata greutatea suferintei de pe pieptul care tresare acum in sughituri.

Ori cumva la mijloc, intre filosofie si psihologie, pentru chipul carunt adus in graba de un tanar cu o masina mare cu scanune din piele si sofer. Ce credea ca lasandu-si tatal pe canapeaua psihologului, acesta, cu o bagheta magica va aduce bucuria in sufletul incarcat de ani si suferinte iar el va veni si il va lua “ca nou”, cum s-a exprimat la plecare. Psihologul si batranul cauta raspunsul, asa cum spuneam, undeva intre filosofie si psihologie. Filosofia cu care este inzestrat clientul in urma unei vieti plina de suferinte despre care vorbeste cu greu. Nu intelege de ce fara bani sau merinde reusea sa adune la masa, cand copii lui erau mici, intreaga familie. Iar acum cand ei sunt la oras, realizati, cu bani si masini mari si negre nu mai pot gasi o masa indeajuns de lunga incat sa se poata pune cu totii la ea. Genunchii lui tremuranzi asteptau caldura nepotilor care uita sa mai apara. Copiii lui: o fata si un baiat trecuti bine de 40 de ani ii promit in fiecare an ca vor gasi timp sa ii aduca cumva pe lume. Dar el se teme ca nu vor mai veni sau el nu va mai putea sa ii astept. Iar raspuns psihologic pentru ca nu intelege cum gandesc tinerii de acum:” de ce nu le ajunge tata? Au de toate ce le mai trebuie? Cand mai au ei timp sa faca un copil si cand vor avea timp de el daca sunt plecati toata ziua? Pentru ce muncesc atat? Cui o sa lase tot ce au agonisit?”…

Tanara de 27 de ani care plange pe infundate intr-un servetel care miroase a menta, povestind despre iubitul care a parasit-o “pentru una de 20 de ani”. Pentru el, om serios de 45 de ani ea este acum prea batrana. Si uite cand sa se intample asta, tocmai acum de Paste… De ce tocmai acum, de ce eu, de ce mie…

Sau domnisoara de 32 de ani care a fost operata de cancer la san. Unde poate gasi raspunsul corect? “De ce eu, de ce mie?? Oare este din cauza ca nu am avut un copil? O fi din cauza avorturilor pentru care ma bate Dumneazeu? Exista Dumnezeu?… O sa mai pot avea copil? O sa ma mai pot privi vreodata in oglinda??….”

Povesti multe si adevarate, intamplari de viata. Cei care nu au astfel de probleme prefera de sarbatori sa creada ca nu exista, sau ca nu li se poate intampla lor. Asa ca se apuca de chefuit. Mananca si beau dincolo de putinta biologica a propriului corp. Doar atat… mananca si consuma alcool pentru ca mai apoi sa poata povesti celor care ii asculta cat de tare s-au imbatat… Iar femeile cat de mult au muncit pentru masa de Paste, cat de repede a trecut Pastele si cata treaba au acum de facut… Mancare, bautura… asta-i tot? Asta inseamna Pastele? Asta sarbatoresc cei credinciosi sau cei atei? Sfanta Masa si Cuvioasa Bautura?… Pai daca astia sunt sfintii ce-i sfintim, cei pe care-i amintim in aceste zile, cei pe care ii promovam in fata copiiilor nostri care ne privesc cu interes, atunci este bine… Atat de bine cat pot aduce ei… Sarbatori fericite!!!

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Sursa : 121.ro

No Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

X