Business-man vs. family-man. Care e limita intre roluri?

Posted: 3 aprilie 2015 by constantin.cornea

s 24

Stima de sine si comportamentele oricarei persoane se nasc din suma tuturor interactiunilor pe care le are cu mediul extern.

Astfel putem spune ca esenta personalitatii se formeaza in rezonanta cu: familia de origine, mediul de prieteni, profesorii ori colegii de scoala, sefii sau subalternii de la serviciu, precum si din relatiile afective.

De aceea poate fi uneori greu sa definim dacaomul de business este prea manager acasa sau exagerat de familist la locul de munca.

Dar sa vedem care este bagajul psihologic care poate fi purtat de la fima acasa si invers cat si caracteristicile pozitive sau negative ale acestuia.

Caracteristici psihologice invatate in mediul de afaceri care pot fi mai mut sau mai putin utile in viata de familie:

1. Elemente de inteligenta emotionala: empatia, controlul emotiilor negative, persuasiunea, incurajarea, negocierea, dezvoltarea relatiilor cu alte persoane.

2. Elemente de comunicare interpersonala: ton, vocabular, cultivarea relatiilor cu prietenii, colegii.

3. Elemente de management al timpului si al resurselor: sarcini familiale (casnice), sarcini scolare, bugetul familiei, un mod pragmatic de evaluare a situatiilor de viata, evaluarea pragmatic a scopurilor cat si conceperea unui plan de atingere a acestora.

Caracteristici invatate in familie care pot fi utile la firma:

1. Elemente de inter-relationare: intelegerea problemelor celorlalti. Stabilirea modului concret in care pot fi ajutati sau sprijiniti.

In concluzie putem spune ca cele doua roluri se intrepatrund, problemele putand aparea atunci cand devii prea sef acasa sau poate prea afectiv la firma. Cateva exemple:

Seful adus acasa:

Nu stie cand si cum sa comunice cu familia, preferand sa comunice de pe pozitie de superioritate.

Astfel nu ii asculta pe ceilalti si raspunde agresiv daca i se atrage atentia cand greseste.

Nu praia din activitatile casei: casnice, educationale pentru copii, administrative-plata facturilor.

Prefera sa spuna ca rolul lui consta doar in a aduce bani si atat, fara sa faca alte referiri la rolul de sot sau parinte.

Toata familia trebuie sa ii multumeasca pentru ceea ce face el pentru ei, daca nu se intampla acest lucru se supara si se simte desconsiderat si de cele mai multe ori din acest motiv tinde sa isi pedepseasca sotia sau copii mult prea drastic pentru orice banalitate.

Ii lipseste pur si simplu caldura sufleteasca in relatiile cu sotia si copiii.

Astfel comunicare dintre soti devine din ce in ce mai dificila, bazata eventual doar pe monologul sotului.

In privinta relatiiei cu copiii din pacate se pierd clipele minunate in care copii cresc si se dezvolta iar in privinta abilitatilor necesare dezvoltarii armonioase a acestora din punct de vedere: afectiv, cognitiv, social, absenta tatalui se va simti.

Iar ei vor cauta in alta parte un model pe care se il imite si de la care sa aiba ce invata.

Parintele adus la firma:

Doreste o relatie apropiata bazata pe afectiune si incredere intre angajati sau subalterni.

Aceasta poate fi benefica intr-o firma foarte mica, pe cand intr-o firma mare aduce nenumarate deservicii celor care doresc sa evolueze sau sa creasca ierarhic.

Acestia nu se vor simti apreciati, ba din contra se vor simti marginalizati pentru modul practic in care isi doresc sa se faca evaluarile sau sa se stabiliasca ierarhiile intre colegi.

Modelul parental atrage dupa sine angajati care stiu sa isi manipuleze afectiv sefii pentru a obtine beneficii.

Astfel mediul colegial se va transforma din mediu concurential bazat pe rezultatele muncii in mediu concurantial afectiv bazat pe manipulare afectiva.

Trebuie sa mai atrag atentia asupra unor tulburari de personalitate sau problem de natura psihologica care pot aparea in timp la omul de afaceri sau la un manager de succes:

  • Tulburare de personalitate schizoida
  • Tulburare de personalitate paranoida
  • Tulburare de personalitate borderline
  • Tulburari alimentare: bulimie, obezitate
  • Grandomanie
  • Depresie

Concluzia ar putea consta in a stabili sau delimita clar rolul de manager de cel de familist, plecand de la asteptarile corecte si concrete ale celor doua medii.

Astfel putem vorbi de un echilibru intra si inter-personal care va poate face sa va bucurati cu adevarat de viata de familie dar si de job.

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Sursa : business24.ro

 

No Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.