Știai de sindromul coliviei de aur’ la persoanele incapabile să iasă dintr-o relație toxică. De foarte multe ori, în spatele pseudoeroismului femeii se ascunde incapacitatea ei de a lupta de una singură cu viața. De aceea ea are nevoie de cineva pe care să dea vina pentru toate nerealizările ei, neputând să pună vina pe sine. Copilul ei însă, are nevoie de o mamă eroină care să se rupă de familia toxică pentru a învăța un mod de a lupta și de a înțelege viata.

Acest sindrom este mult mai întâlnit la femei, decât la bărbați și sunt convins că fiecare dintre voi știe pe cineva care se plânge de relația pe care o are. Se plânge de ani de zile și își caută tot felul de motive pentru care, chipurile, nu poate să iasă din acea relație ne potrivită. Indiferent de soluțiile pe care i le-ați prezentat, oricât de argumentate au fost, el/ea a găsit de fiecare dată o formă prin care să ocolească soluția voastră salvatoare invocând ba că nu este încă momentul, ba că nu se simtă încă pregătită, sau că trebuie să mai aștepte o perioadă din varii motive.
Femeile care suferă de sindromul coliviei de aur sunt persoane care pur și simplu nu sunt în stare să lupte cu adevărat cu viața. Au nevoie de cineva pe care să dea vina pentru tot ceea ce li se întâmplă rău în viață. Astfel, ele nu au putut avea o carieră pentru că, vezi Doamne, s-au sacrificat pentru familie. Nu au putut să își facă prieteni, pentru că nu a fost lăsată sau pentru că a fost multe prea preocupată cu munca și cu viața.
Se poate plânge de asemenea că a rămas pentru a crește copiii. Nimic mai neadevărat în asta. Un copil nu crește nici pe departe bine într-un mediu în care există certuri și neînțelegeri între părinți. Cum de altfel, nu îi face bine nici să își vadă mama, în postura victimei perfecte.
Un copil care va crește cu o mamă care suferă de sindromul coliviei de aur’, va înțelege că este normal ca o mamă să se sacrifice’, fără să îi ceară nimeni asta. Sau va căuta să se răzbune mai târziu pentru suferințele suferite în acea familie toxică.
În ceea ce privește copiii crescuți într-o familie toxică în care mama suferă de sindromul coliviei de aur’, putem vorbi despre traume grave căpătate în cadrul familiei ce vor duce ulterior la câteva modele de comportament foarte toxice pentru copil, dar și pentru partenerii acestuia din viitor, nemaivorbind de copiii pe care îi va avea…

Cum se manifestă acest sindrom al mamei asupra copiilor ei?

Dacă vorbim de o fată, ea poate ajunge să joace rolul victimei la rândul ei, repetând inconștient modelul mamei. Sau va decide să lupte cu viața, adică fix ce a nu făcut mama ei, și va putea avea o familie echilibrată, ori va exagera situația și astfel ar putea rămâne singură toată viata.
În cazul unui băiat, acesta poate replica din nou în subconștient rolul mamei, devenind victimă și nereușind niciodată să își depășească această condiție sau să își realizeze de unul singur visele. va căuta toată viața o femeie pe modelul mamei care să i se supună fără nicio condiție. Sau va căpăta o atitudine condescendentă, desconsiderând femeile, umilindu-le și răzbunându-se pe ele pentru toate traumele pe care el le-a suferit.

Cum ajunge o femeie să sufere de acest sindrom?

O femeie poate ajunge să sufere de acest sindrom din următoarele motive:
• traume majore în familia de proveniență
• relații de dragoste traumatizante
• un eveniment traumatizant: un viol, o tâlharie, un accident grav, o boală gravă a femeii respective sau a unei persoane foarte dragi
• un partener traumatizant
• un copil cu probleme grave
O mamă care suferă de acest sindrom este o persoană care poate suferi de următoarele probleme psihice: tulburare bipolară, ciclotimie, dispoziție distimică, depresie, tulburare de personalitate dependentă, tulburare de personalitate pasiv agresivă, tulburare de personalitate schizoidă, tulburare de personalitate schizotipală, tulburare de personalitate evitantă,
Partenerul ei poate fi o persoană normală sau poate suferi la rândul său de o tulburare psihică ce poate accentua problemele partenerei: tulburare de personalitate paranoidă, tulburare de personalitate borderline, tulburare de personalitate narcisică, tulburare de personalitate histrionică, tulburare de personalitate antisocială, adicția de: droguri, alcool, medicamente, jocuri de noroc.
O femeie care suferă de acest sindrom poate ajunge în anumite situații la suicid.

De ce rămâne o femeie în acest sindrom al coliviei de aur?

În primul rând datorită propriilor neputințe recunosocute sau nu. De asemenea îi poate fi mult mai ușor să lupte doar cu partenerul, acuzându-l pe acesta de toate nerealizările ei decât să lupte cu lumea înconjuratoare pentru a-și lua ceea ce consideră că merită de la viață.
Mai poate rămâne din interes financiar sau social pentru că punându-se la umbra unui bărbat realizat, poate beneficia de rolul acestuia și de roadele succesului lui.

Ce se poate face în situația în care vorbim despre acest sindrom?

Dacă vorbim despre femeia care suferă de acest sindrom, evident vorbim despre necesitatea urmării unui plan terapeutic, iar în cazurile mai grave, de medicație și chiar internare într-un spital de specialitate. Situația femeii, dacă nu este extrem de gravă, cu ajutor medicamentos sau doar prin psihoterapie, se poate îmbunătăți foarte mult. Își poate crește astfel stima de sine, conturându-și un nou plan de viață în care să își poată construi o carieră, poate face sport, își poate descoperi și construi prietenii durabile, își poate contura anumite hobby-uri, ajungând astfel să își construiască o viață frumoasă, echilibrată, în care dependența de partener să nu mai fie atât de mare. Astfel își poate face bine sieși, devenind o persoană încrezătoare în forțele proprii, poate face bine copiilor demonstrându-le acestora cum își pot construi o viață de succes, dacă își găsesc ingredientele potrivite. Dar și soțului, care cu siguranță va fi mai atras și mai interesat de o femeie sigură pe sine decât de o victimă perpetuă.
Soțul acesteia, dacă are una dintre afecțiunile descrise mai sus, va trebui să își rezolve în primul rând propriile probleme. Și problemele lui pot fi rezolvate prin psihoterapie.
În egală măsură putem vorbi despre terapie de cuplu, prin care cei doi să își descopere calitățile personale și propriul mod de a-și crește stima de sine, conturându-și un plan de viață echilibrat. Prin psihoterapia de cuplu fiecare își poate rezolva propriile probleme, pentru ca, mai apoi să reușească să își construiască un plan de viață comun, în care, iubirea, comunicarea și respectul reciproc să le fie ingrediente de bază.
Copilul care este crescut de o mamă cu sindromul coliviei de aur, va avea nevoie la rândul lui de psihoterapie. Prin psihoterapie acesta își poate depăși traumele și își poate găsi propriul model de viață prin care să își realizeze cele mai mărețe vise. Doar așa își va putea construi propria familie în care nu își va aduce traumele ci modelele corecte învățate în psihoterapie.

Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea

Sursa: Avantaje.ro